DIRIGINTE, -Ă, diriginți, -te, s. m. și f. 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. ♦ (În trecut) Director al unei școli primare rurale. Învățătorul diriginte... strîmbă din nas cînd rostesc coloniștii orații. SADOVEANU, P. M. 247. La școală, dirigintele îl primi scuturîndu-și țărna de pe mîini, între straturile grădinii. C. PETRESCU, Î. II 167. 2. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. Zicea c-a aflat bărbatu-său de la poștă, că-i spusese dirigintele. SEBASTIAN, T. 203.