disc, discuri s. n. Vas în formă de taler sau tipsie cu picior, din argint sau din alt metal, de obicei aurit pe fața superioară, pe care se pune sfântul agneț și celelalte părticele și care se păstrează la proscomidiar; simbolizează peștera din Betleem în care S-a născut Mântuitorul, precum și năsălia pe care a fost purtat trupul Său de la Golgota până la mormânt. – Din fr. disque, lat. discus.