dispus, ~ă a [At: BĂLĂȘESCU, GR. 121/14 / V: (îvr) des~ / Pl: ~uși, ~e / E: dispune] 1 (Înv) Aranjat într-o anumită ordine. 2 Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face ceva. 3 Înclinat să... 4 (Îe) A fi (bine) ~ A avea bună dispoziție. 5 (Îae) A fi ușor amețit de băutură. 6 (Îe) A fi rău (sau prost) ~ A fi într-o stare sufletească proastă.