distinct, ~ă [At: HELIADE, O. II, 147 / V: destimp, ~ntiv, (îvr) des~ / Pl: ~cți, ~e / E: lat distinctus, fr distinct] 1 a Care se deosebește (de altceva sau de altcineva) prin anumite trăsături proprii Si: deosebit, diferit, distinctiv, (rar) distins (4), (îvp) osebit. 2-3 a, av Care se distinge bine cu simțurile Si: clar, deslușit, evident, limpede. 4-5 a, av Care este ușor de înțeles Si: evident, lămurit. 6 a (Îvr) Distins.