dorn sn [At: H III, 153 / Pl: ~uri / E: ger Dorn] 1 Unealtă de oțel ca o bară cu un capăt conic, pentru perforarea sau lărgirea găurilor materialelor metalice Si: (pop) priboi. 2 Unealtă ca o tijă cilindrică sau conică, cu rolul de a prinde, a degaja, a deplasa etc. o piesă.