DORN, dornuri, s. n. (Tehn.) 1. Unealtă de oțel cu care se fac sau se lărgesc găuri în tablă, în curele etc.; priboi. La nituitul cercurilor, găurile se fac cu dornul. 2. Unealtă care funcționează ca un burghiu de filetat și cu care se degajează o sondă blocată prin accident de o piesă rămasă înțepenită în interiorul ei.