DOSAR, dosare, s. n. Totalitatea actelor referitoare la o afacere, la o chestiune, la o problemă, la o persoană; învelitoare de carton în care se pun aceste acte. Pe masa de lucru, dosarele grele Strîng cifrele vieții în val: Sub fruntea înaltă se-ncheagă din ele Al nostru dintîi cincinal. DEȘLIU, M. 69. Înainta cereri, devize, planuri, memorii care călătoreau de la un birou la altul cu numere, rezoluții, parafe și peceți, pînă cînd adormeau într-un dosar. C. PETRESCU, Î. II 49. Cînd am intrat, judecătorul citea într-un dosar. VLAHUȚĂ, O. A. 494. ◊ Expr. (Jur.) A închide dosarul = a pune definitiv capăt unor cercetări, unei anchete, unei acțiuni judiciare începute; a clasa. Îl chemase pe Constantin Lipan și îi ceruse să suspende urmărirea și să închidă dosarul. C. PETRESCU, C. V. 324. Îți promit, mîine închid dosarul, încetează orice urmărire, răspunse el hotărît, mărinimos. BART, E. 350. A pune (o cerere sau un act) la dosar = a pune la o parte, a nu-i da curs; fig. a nu-i păsa (cuiva) de ceva, a nu se sinchisi, a face uitat. Vorbim de acel Theodor Șerbănescu, prea adesea pus la dosarul uitării. MACEDONSKI, O. IV 15.