dotat, ~ă a [At: MUREȘANU, I. 137/27 / Pl: ~ați, ~e / E: dota] 1 Înzestrat cu calități (fizice, intelectuale, artistice etc.) deosebite. 2 (Înv; d. o fată) Care primește la căsătorie o dotă. 3 (D. instituții) Utilat cu cele necesare desfășurării unei activități Si: înzestrat.