DRESA¹, dresez, vb. I. Tranz. A învăța, a instrui, a deprinde un animal domestic sau sălbatic să facă, la poruncă, anumite mișcări. [Copilul] era acum un soi de rebel, care ținea piept copiilor din vecini... fumînd capete de țigări și dresîndu-l pe Modest [cîinele] să execute o sumă de acrobații de circ. C. PETRESCU, Î I 65. Un cîine englezesc al unui ofițer, cîine dresat la circ să servească pe stăpîn ca fecior în casă, face sluj ținînd două ghete-n gură. CARAGIALE, O. II 153. ♦ Fig. (Cu sens peiorativ; complementul este omul) A deprinde pe cineva să se comporte într-un anumit fel stabilit de mai înainte.