dric sn [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI 301/4 / V: drâg, ~ig / Pl: ~uri / E: mg dërék] 1 Platformă a căruței sau a carului cu sau fără pereții laterali. 2 (Îs) ~ul de dinainte Parte (mai înaltă) unde stă vizitiul. 3 (Îs) ~ul de dinapoi Parte unde se pun obiectele de transportat. 4 Șasiu pe care stă trăsura. 5 Cantitate care se poate transporta în dricul (1) carului. 6 (Reg) Parte a plugului de care e fixată roata. 7 (Reg) Lemn îndoit la osia carului. 8 Vehicul special (tras de cai) pentru transportul persoanelor decedate Si: car funebru (mortuar), (reg) droagă (1). 9 (Fam; fig; îe) A fi pe ~ A fi grav bolnav. 10 (Fam; fig; îae) A fi pe moarte. 11 (Fam; fig; îae) A fi într-o situație grea. 12 (Fam; fig; îae) A fi gata să eșueze. 13 (Fam; d. oameni; îe) A fi ca un cal de ~ A fi orgolios și fără valoare. 14 (Înv) Talie. 15 (Înv) Punct central. 16 (Pop) Cea mai bună parte a unui teren cultivabil. 17 (Pop; fig) Punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp Si: miez, toi. 18-20 (Pop; fig) Punct culminant al zilei, al nopții, al unui anotimp Si: miez, toi. 21 (Ban) Sfert (de dinapoi) dintr-un animal. 22 (Trs) Capital (în bani).