DRĂGĂLĂȘENIE, drăgălășenii, s. f. Gingășie, grație. Pare că-l simte și-l ceartă cu o drăgălășenie de copil alintat. VLAHUȚĂ, O. A. 375. ♦ (La pl.) Atitudine plină de atenții, gesturi făcute cu tandrețe și grație; dezmierdări. Toate drăgălășeniile au rămas de prisos. CAMIL PETRESCU, U. N. 31.