Dumnezău, s.m. – (pop.) Dumnezeu, divinitate supremă în religia creștină; „ziditorul lumii”: „Dă-mă, mamă, cui vreu eu, / Că te-a bate Dumnezău” (Bilțiu, 2006: 175). ♦ (top.) Piciorul lui Dumnezeu, deal în loc. Suciu de Sus (Vișovan, 2008: 198). Poiana lui Dumnezeu, potrivit legendei, prima denumire a localității Poienile de sub Munte, dată de întemeietori: „Au găsit o poieniță pe care au botezat-o Poiana Domnului Dumnezeu, căci de pe poiană se vedea numai cerul Domnului” (Beuca, Zebreniuc, 2007: 21). ♦ (astr.) Scaunul lui Dumnezeu, numele popular al constelației Casiopeia; locul de unde veghea divinitatea asupra universului. – Lat. domine deus „doamne, zeule” (Scriban, DER, DEX, MDA), cf. rad. i.-e. *deywós (sansk. deva, lit. dievas, gal. duw, irl. dia, gr. Zeus, rus. dívo, pol. dziw).