Definiția cu ID-ul 678904:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DURITÁTE (< fr., lat. duritas, -atis) s. f. 1. Proprietate a corpurilor solide de a rezista acțiunilor mecanice care tind să le deformeze suprafața. ◊ D. mineralogică = rezistența pe care suprafața netedă a unui cristal o opune la pătrunderea în interiorul ei, prin zgâriere sau apăsare, a vârfului ascuțit al unui corp foarte dur. ◊ D. absolută se măsoară cu sclerometre; frecvent de utilizează scara d. (scara lui Mohs) de apreciere a d. relative, prin comparație cu alte minerale a căror d. este cunoscută. 2. Proprietate transmisă apei de sărurile de calciu și de magneziu dizolvate, care o fac improprie folosirii în cazanele de abur din cauza formării crustei. V. dedurizare. ◊ D. temporară = mărime egală cu cantitatea de bicarbonați de calciu și de magneziu pe care o conține o apă și care, prin fierbere, precipită, cu degajare de dioxid de carbon. ◊ D. permanentă = mărime egală cu cantitatea de cloruri și sulfați de calciu și de magneziu pe care o conține o apă și care, prin fierbere, rămâne în soluție. 3. (FIZ.) Duritatea radiațiilor X = proprietate a radiațiilor care determină puterea de pătrundere a lor într-un material în funcție de lungimea lor de undă. 4. Fig. Asprime, severitate; cruzime, brutalitate (în atitudini, în comportare).