dârstă sf [At: (a. 1441) IORGA, S. D. V, 197 / V: (înv) dâr~, der~, (reg) ~să, drâs~ / Pl: ~te / E: cf: bg дръстя] 1-2 (Îrg) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. (de către vâltoarea apei sau) cu ajutorul unor ciocane de lemn Si: vâltoare. 3 (Olt; îe) A da pe cineva la ~ A pune pe cineva la muncă. 4 (Îae) A observa atent activitatea cuiva. 5 (Îe) A se da la ~ A se obișnui cu munca grea. 6 (Mol) Loc bătătorit.