ELUCUBRAȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de idei absurde, închipuire fantastică, vorbărie deșartă, aberație. Tinerii noștri scriitorași ajung la cele mai absurde, la cele mai monstruoase elucubrații, pe care le dau ca literatură de senzație. VLAHUȚĂ, O. A. 232. – Variantă: elucubrațiune (pronunțat -ți-u-) (HOGAȘ, DR. II 177) s. f.