ENTUZIASM s. n. Stare de însuflețire puternică, avînt, înflăcărare. V. exaltare, frenezie. Astăzi poporul, stăpîn în propria lui țară, clădește cu un entuziasm fără precedent orînduirea nouă, socialistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 297, 3/1. Nu mi-am cîntărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul. REBREANU, P. S. 94. Trebuie să arătăm că în junie e entuziasmul lucrurilor mari și devotamentul pentru adevăr. BĂLCESCU, O. I 327. – Pronunțat: -zi-asm.