enumerație sf [At: CR (1830), 373 / V: (rar) ~iune, (înv) ~răciune, ~măr~, numerație / Pl: ~ii, (înv) ~rății, ~iuni / E: fr énumération, lat enumeratio, -ionis] 1-2 Enumerare (1-2). 3 Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente, fapte, amănunte privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 4 (Înv) Parte a unui discurs care precedă tema și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior.