ENUMERAȚIE (< fr. énumération < lat. enumeratio, de la enumerare, a număra) Prezentare detaliată a faptelor sau aspectelor. Ex. „Galbeni, stupi, oi, cai, boi, și alte bagateluri de alde astea, prefăcute în parale, trebuiau să ducă dascălii poclon catihetului...” (I. CREANGĂ, Amintiri din copilărie) Enumerația duce la amplificație (procedeu folosit și în oratorie, repetare a principalelor argumente folosite de orator), prin ea atrăgîndu-se atenția asupra faptului sau aspectului înfățișat. Ex. Ia spune-mi ce-ți pasă Și ce mi te-apasă? Ori șaua, Ori zaua, Ori dalbe plocate, Ori scumpele arme, Ori trupșorul meu Ți se pare greu... (Mihu copilul, baladă) În următoarea enumerație se înfățișează diversitatea darurilor aduse la nuntă: Unii boi, Alții oi, Unii bani, Alții juncani. Unii vii, Alții moșii... (Moșneagul, poezie populară) Este tipică enumerarea cu sens hiperbolic. Ex. Tăie un cap, tăie două, Tăie nouăzeci și nouă... (Poezie populară)