ereditate sf [At: SĂULESCU, HR. I, 198/23 / V: (înv) here~ / Pl: ~ități / E: fr hérédité, lat hereditas, -atis] 1 (Jur) Calitate de moștenitor. 2-3 (Drept de) moștenire a unor lucruri. 4 Transmitere a unei funcții, a unei demnități sau a prerogativelor monarhice pe baza dreptului de succesiune. 5 (Nob) Noblețe. 6 (Blg) Transmitere genetică a caracterelor normale și patologice de la o ființă la descendenții săi. 7 (Spc; la oameni) Transmitere a anumitor caractere individuale, fizice sau mintale, de la părinți la copii. 8 (Pgn) Totalitate a predispozițiilor, a aptitudinilor etc. moștenite de la părinți sau de la strămoși. 9 Caracter particularizat care se transmite în mod constant, de la o generație la alta, într-un anumit mediu geografic, social etc.