ESTOMPAT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. S-au oprit să privească întinderea cîmpurilor, cu văile de departe și cu satele estompate în pîclă. C. PETRESCU, A. 436. Degetele ei apucară un carton, o poză veche cu o fetiță de vreo zece ani: ochi mici, sprîncene abia estompate, gura zîmbitoare. BASSARABESCU, V. 43.