etaj sn [At: CĂLĂTORIE, IV, 144^v /5 / V: (îvp) ~agiu (Pl: ~agiuri) / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr étage] 1 Fiecare dintre părțile de deasupra parterului ale unei clădiri cu locuințe suprapuse, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal Si: cat, nivel. 2 (Pex) Fiecare dintre suprafețele plane ale unui obiect format din părți suprapuse. 3 (Fig) Situație socială. 4 (Fam; îe) A atinge (pe cineva) la ~ A lovi la cap. 5 (Teh) Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 6 (Teh) Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 7 (Min) Porțiune dintr-un zăcământ cuprinsă între două orizonturi succesive. 8 (Tip) Subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 9 (Bot) Fiecare dintre grupele de frunze ale unei plante, deosebite morfologic între ele, datorită diferenței de înălțime în așezarea lor pe tulpină. 10 (Bot; șîs ~ de vegetație) Zonă de vegetație cu anumite caracteristici proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric în altitudine. 11 (Sil; îs) ~ arborescent Zonă formată de arborii unui arboret, ale căror coronamente se găsesc, aproximativ, la același nivel. 12 (Glg; îs) ~ geologic Succesiune de terenuri, bine individualizate petrografic și faunistic, care corespunde în timp unei vârste geologice. corectat(ă)