*FALS, ⦿FALȘ I. adj. 1 Neadevărat, contrariu adevărului: știre falsă ¶ 2 Mincinos: martor ~; mărturie falsă ¶ 3 Neîntemeiat: bucurie falsă ¶ 4 Nefiresc ¶ 5 Greșit, neexact: socoteală falsă; judecată falsă; vers ~, care nu are ritmul cerut, care șchioapătă; notă falsă, care nu e exactă, vorb. de ton ¶ 6 Plăsmuit, imitat, contrafăcut: monedă falsă ¶ 7 Prefăcut, care se arată altfel de cum e în realitate: prieten ~; privire falsă. II. (pl. -suri) sn. 1 Neadevăr, ceea ce nu e adevărat, ce nu e firesc ¶ 2 Schimbare, prefacere, alterare a adevărului prin fapte (fabricarea de monede false, imitarea iscăliturii cuiva, schimbare nepermisă într’un act) sau prin vorbe (mărturie mincinoasă): a comite un ~; ~ în acte publice. III. adv. Contrariu adevărului, în mod mincinos: a jura ~ [lat.; falș < germ. falsch].<br />