FALĂ sf. 1 Slavă, glorie, mîndrie: Mînăstirile Secul și Neamțul, altădată fala bisericii române CRG. ¶ 2 Mîndrie deșartă, trufie, fudulie: creștea inima într’însul de bucurie și de ~ ISP.; tu cauți să-ți faci o ~ din viții pe care nu le ai ISP.; proverb: ~ goală, traistă ușoară CRG. RET., se zice despre săracul îngîmfat, mîndru, și despre cel ce se fălește cu multe, dar care în realitate n’are nimic ¶ 3 Paradă, pompă, strălucire: Ștefan purcese la biserică cu toată fala domnească ISP. [vsl. hvala].