FAVOARE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva cu preferință față de alții, dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatîr. V. concesie. Acum sîntem prieteni, îți pot cere o favoare. IBRĂILEANU, A. 138. ◊ (Ieșit din uz) Bilet de favoare = bilet de intrare gratuit sau cu reducere la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul, de partea (cuiva). Fiecare nou succes al marelui popor chinez aduce în mod firesc după sine o schimbare a raportului de forțe pe arena internațională în defavoarea imperialismului și în favoarea socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 67. – Pronunțat: -voa-. – Variantă: (învechit) favor (ALECSANDRI, T. 1103, NEGRUZZI, S. I 143, ALEXANDRESCU, M. 80) s. n.