fenix sm [At: CANTEMIR 1.1. II, 138 / V: (înv) fenice, finic, finix / S și: phoenix / Pl: ~icși / E: fr phénix, lat phoenix] (Mit; îs) Pasărea ~ Pasăre fabuloasă, simbol al reînnoirii veșnice despre care se credea că, atunci când i se apropie sfârșitul (la 500 de ani), se aruncă în foc și renaște din propria cenușă.