FERECA¹ (-ec) vb. tr. 1 🔧 A căptuși sau a îmbrăca cu fier, a lega cu cercuri de fier: toroipanul pe care și-l cioplise el ... și-l ferecase cu fier ISP. ¶ 2 🏚 ~ o piatră de moară, a-i bate fața spre a-i face scobituri sau zimți, ca să macine mai bine ¶ 3 A îmbrăca (o sculă prețioasă, o icoană, etc.) cu plăci de argint, de aur sau cu pietre scumpe: mă jur să ferec cu argint icoana ta NEGR. ¶ 4 A lega cu fiare, în lanțuri, a încătușa: au și trimes de l-au ferecat în obezi NEC.; cînd luă ... pe Prometeu să-l ducă a-l fereca pe muntele Caucas ISP. ¶ 5 pr. ext. A lega cu frînghii pe cineva: Și-l lega și-l fereca Tot cu frînghii de mătase TOC.; a înțepeni, a lega strîns (despre lucruri): căruța era ferecată cu teie CRG. [‡ făreca < lat. fabrĭcare].