ferecare sf [At: COD. VOR., ap. DA / V: făr~ sf / Pl: ~cări / E: fereca] 1 Acoperire cu metal a unui obiect de lemn. 2 Întărire prin legături metalice a unui obiect de lemn. 3 Așternere de pietriș pe un drum pentru a-l face mai rezistent. 4 Zimțuire a pietrelor de moară. 5 Zimțuire a banilor. 6 Încătușare. 7 Zăvorâre. 8 Împodobire cu plăci de metal prețios (și bijuterii). 9 Închidere în casă. 10 (Înv; fig; îf fărecare) Vicleșug. 11 (Înv; fig; îf fărecare) Complot.