fericiri (Biz.) (gr. μαϰαρισμοί, sg. μαϰαρισμός, „acțiunea de a felicita, de a ura fericire”; lat. beatitudines), grup de 10 versete din Noul Testament (Matei, 5, 3-12) care se execută recitativ*, ca stihuri* combinate cu tropare* scurte, la antifonul (I, 1) al 3-lea din liturghie* și la înmormântare. Denumirea f. provine de la începutul fiecăruia dintre cele nouă stihuri: „Fericiți cei...” (Mαϰάριοι oί...). În ultima vreme se cântă fără a mai fi combinate cu troparele. Pe textul f., César Franck a scris lucrarea corală cu acomp. instr. Les Béatitudes.