ferigă sf [At: ANGHEL, Î. G. 24 / V: (reg) ~regă, ~rege, (Ban) ~reagă, (Buc) fir~, ~ică, firică, (reg) feligă, (îvr) ~recă, ~rece (Pl: ~reci), ~ice (Pl: ~ici) / A și: ferigă / Pl: ~igi, (reg) ~ige, ~rege / E: ml filix, -icis] 1 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul lung și subțire, târâtor, brun-închis și lucitor, cu frunzele de două ori penate și foliolele penatifide, care crește pe lângă stâncile umede și pe la rădăcinile arborilor din pădurile umbroase ale munților (Phegopteris dryopteris). 2 Plantă mai robustă decât feriga (1), cu rizomul mai gros, brun și nelucitor, având partea inferioară a frunzelor, pețiolul și rachisul acoperite cu numeroși peri scurți glanduloși, care crește prin stâncile calcaroase abrupte, prin văile subalpine umede și umbroase (Phegopteris robertiana). 3 (Bot) Feriguță (Polypodium vulgare). 4 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul repent lung și subțire, cu frunzele oblonge sau lanceolate având pețiolul și rachisul fără scuame, care crește prin locuri mlăștinoase, pe malurile lacurilor, râurilor și prin păduri umede și umbroase (Thelypteris palustris). 5 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul scurt, brun-negricios, din care ies frunzele sterile, dispuse în rozetă, formând o pâlnie de frunze lanceolate, lung-îngustate spre bază, care crește în pădurile umede și umbroase din regiunea montană și pe lângă stâncile de pe marginea torentelor Si: spata-dracului (Matteucia struthiopteris). 6 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu frunzele oblong-lanceolate, îngustate puțin spre bază, aproape membranoase, care crește prin pădurile umede și umbroase din regiunea muntoasă și subalpină (Polystichum setiferum). 7 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul gros, mare, cu frunzele eliptic-oblonge și acuminate, cu lobii oblongi, obtuzi pe margine și crenat-dințați, care crește în locuri umede și umbroase din păduri Si: feliuță, ferigea (4), iarba-șarpelui, năvalnic, spasul-dracului, spata-dracului (Dryopteris filix-mas). 8 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul gros și cespitos, cu frunzele ovale sau oblonge, lung-pețiolate, cu lobii oblongi, acuminați și ascuțit-spinos-dințați, care crește prin pădurile umbroase și umede din regiunea montană Si: iarba-șarpelui, năvalnic, spasul-dracului (Dryopteris spinulosa). 9 (Șîc ~-de-câmp, ~-împărătească, ~-mare, ~ga-urșilor, ~ga-ursului, ~-voinicească) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul puternic, repent, cu frunzele mari, diviziunile oblongi sau linear lanceolate, obtuze, cu marginile răsucite, care crește prin poieni de păduri, locuri deschise și umede, pe coastele munților (Pteridium aquilinum). 10 (Șîc ~-de-piatră) Mică plantă erbacee din familia polipodiaceelor, înaltă de 10-25 cm, cu rizomul scurt, gros, dens-foliat care emite un fascicul de foi oblonge sau oblong-lanceolate, care se înmulțește prin spori și crește în păduri umede și locuri pietroase sau stâncoase, umbrite, de la munte (Cystopteris fragilis). 11 (Bot; îc) ~-măruntă, ~-sălbatică Strașnic (Asplenium trichomanes). 12 (Bot) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 13 (Bot) Spinarea-lupului (Athyrium filix-femina). 14 (Bot; reg; șîc ~-de-brădet) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu frunzele lanceolate, simplu penate, foarte dințate pe margine, care crește pe stâncile umbroase din regiunea subalpină Si: șarpe (Polystichum lonchitis). 15 (Bot; îc) ~-albă Aglică (Filipendula vulgaris). 16 (Bot; îf ferece) Vetrice (Chrysanthemum vulgare). corectat(ă)