fetiță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pl: ~țe / E: fată + -iță] 1-2 (Șhp) Fată de vârsta copilăriei Si: fetică (1-2), fetișoară (1-2), (pfm) fătucă (1-2), (reg) feticică (1-2), fătuică (1-2), (Trs) fătuță (1-2), (Ban) fetelușă (1-2), (Ban) fetnigea (1-2), fetniguță (1-2), (Mol) fetnergică (1-2). 3-4 (Șhp) Fată tânără (și drăguță) Si: fetișcană (3-4), fetișoară (3-4), (pfm) fătucă (3-4), (reg) feticică, (3-4), fătuică (3-4), (Trs) fătuță (3-4), (Ban) fetelușă (3-4), fetnigea (3-4), fetniguță (3-4), (Mol) fetnergică (3-4). 5 (Teh; iuz) Parte componentă a aparatului numit „sonetă”, având forma unui pilot scurt cu ambele capete tăiate drept, folosit la baterea unui stâlp adânc în pământ.