FIER (pl. fiare) sn. 1 💎 Metal de coloare cenușie-albăstrie, foarte ductil și maleabil, de o importanță considerabilă prin aplicațiunile sale; prin acțiunea cărbunelui se poate transforma în fontă (tuciu) sau oțel; expus la umezeală, se acopere cu un strat de rugină: tare ca ~ul; proverb: bate ~ul cît e cald 👉 BATE; proverb: ~ul rău, cît să-l bați, e de geaba PANN., dintr’un lucru rău, din cineva cu apucături rele, nu poți scoate nimic bun; Fig.: a-i da un ~ ars prin inimă, a-l cuprinde fiori, a i se strînge inima de spaimă ¶ 2 familiar Braț de ~, mînă de ~, braț vînjos, mînă tare, om care, prin strășnicia sa, face pe alții să-i simtă puterea; inimă de ~, tare și nesimțitoare ¶ 3 🚜 Fierul lat, partea plugului numită mai adesea „brăzdar”; fierul lung, cuțitul de oțel sau de tuciu al plugului care taie brazda și înlesnește astfel lucrarea brăzdarului (👉 PLUG) ¶ 4 Mașină de călcat (🖼 2092) ¶ 5 🚝 Drum de ~, drum pe care sînt așternute șine de fier paralele și pe care circulă vagoane trase de locomotive; prin ext. însuși mijlocul acesta de locomoțiune: a plecat cu drumul de ~ ¶ 6 Vîrsta sau epoca de ~, timp de corupțiune, de cruzime și de barbarie care, după poeți, cinstitue ultima stare a omenirii primitive; epocă în care oamenii înlocuiesc bronzul prin fier în fabricarea armelor și uneltelor lor ¶ 7 pl. Cătuși, lanțuri, obezi: a băga în fiare ¶ 8 🌿 IARBA-FIARELOR sau IARBA-FIERULUI, o iarbă care, după credința poporului, are puterea să deschidă ori-ce lacăt, să sfarme ori-ce cătuși; numele unei plante ierboase, cu flori albe-gălbui (Vincetoxicum officinale) (🖼 2093) [lat. fĕrrum].