FIERBINȚEALĂ, ÎNFIERBINȚEALĂ, †FIERBINTEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Căldură arzătoare; dogoare; arșiță: au și lucit soarele cu mare fierbințeală, cumu-i în luna lui Iulie NEC.; unde nu dă soarele o fierbințeală VOR. ¶ 2 Căldură mare în trup, temperatură ridicată: începui să simț la frunte și la tîmple fierbințeală CAR.; într’o noapte avuse fierbințeală ISP. ¶ 3 familiar Ardoare: cît am fost în fierbințeala compunerii, mi se părea că ce scriu e frumos GN.; în înfierbințeala vînătorii nu va fi văzut tocmai bine ODOB. [fierbinte].