FIERE sf. 1 🫀 Lichid verde-gălbuiu, foarte amar secretat de ficat: amar ca ~a; după credința poporului, bășica ce conține fierea poate să crape în om de supărare mare sau de osteneală: plesni ~a într’însa de necaz ISP.; Și du-te de adu apă, Că fierea în mine crapă PANN. ¶ 2 Fig. Amărăciune, supărare, necaz ¶ 3 🌿 FIEREA-PĂMÎNTULUI, plantă cu flori roșietice, rar albe, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei febrifuge, stomahice, etc. (Erythraea centaurium) (🖼 2095); – numele unei alte plante numite și „frigurică” – = GHINȚURĂ; – = CĂLBAZĂ 2 [lat. *fĕle].