FIREȘTE adv. Natural, bineînțeles, negreșit, desigur. Fetița are mai multă inteligență și imaginație, Patrocle mai multă experiență și voință – și, firește, mai multă putere. IBRĂILEANU, S. 7. Pe vremea asta, or fi crezut oamenii, firește, că n-am fost prost să plec. CARAGIALE, P. 38. Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293.