FIRIDĂ, firide, s. f. Adîncitură lăsată anume în peretele unei case sau al unei sobe și în care se așază diferite obiecte; ocniță; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. Cînd a bătut iarăși de trei ori clopotul în dungă, s-a arătat un crainic în firida clopotniței care da spre tîrg și a răcnit cu glas înalt. SADOVEANU, N. P. 384. Una din aceste firide improvizate era pe partea dreaptă, pe acolo pe unde trotuarul e mai umblat de lume. ANGHEL, PR. 51. Luă lampa și o puse pe firida ferestrei, care da în gang. CARAGIALE, O. I 291. ◊ Fig. Și-a pus atunci regina să-l ucidă Cu pompă mare, pentru-atîta vină; Dar astăzi într-a vremilor firidă N-a mai rămas cenușă de regină. D. BOTEZ, P. O. 101.