FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică foarte mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe pîinea; p. ext. bucățică foarte mică dintr-un aliment; fărîmă. V. fărîmătură. Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62.