FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. Care nu-și schimbă locul sau poziția, nemișcat, neclintit. Iar ochii nădejdii deschiși Privesc în beznă ficși. BENIUC, V. 124. Rămase fix, cu mîinile prinse de marginea băncii. SAHIA, N. 84. ♦ Care se află într-un raport vremelnic de stabilitate față de alte elemente. Prețuri fixe. Reguli fixe. ▭ Blocarea de capitaluri sub forma unor mijloace fixe, utilizate doar parțial, reduce rentabilitatea întreprinderilor capitaliste și împiedică procesul de reproducție normală. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 69. ◊ Expr. Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gîndească la altceva; marotă. ◊ (Adverbial; mai ales pe lîngă verbele «a se uita», «a privi») Am să mă uit... în ochii lui fix. SAHIA, N. 25. Se uita la mine lung, fix, cu ochii împăienjeniți, somnoroși. VLAHUȚĂ, O. A. 470. 2. (Despre oră) Precis. Trenul pleacă la ora 6 fix. ▭ La ceasuri fixe se ducea, la ceasuri fixe se înturna acasă. SADOVEANU, O. V 320.