FLEAC² (pl. -curi) sn. 1 Lucru mărunt, lucru de nimic, de puțină importanță: acelea ce lor li se păreau a fi slove era un ~ și nu însemna nimic ISP. ¶ 2 Om de nimic, secătură: un ușurel de minte d’ăi mari, cum adică am zice noi, un ~ de om ISP.; Un fleac ș’om de nimic el rămîne BD. -DEL.; e om, nu e ~ VOR. ¶ 3 pl. Vorbe goale, nimicuri, nerozii [fleac¹?].