FLĂCĂUAN, flăcăuani, s. m. (Regional) Flăcăiandru. Sevastia, fată mare, era primul copil, după ea venea Negoiță, flăcăuan de vreo șaptesprezece ani. GALACTION, O. I 292. Ia vezi și tu de mămăligă, zise el, dînd ceaunul unuia dintre flăcăuani. HOGAȘ, M. N. 66. Avea, ca argați, doi flăcăuani. ȘEZ. II 45.