*fond n., pl. urĭ (fr. fonds, lat. fundus, moșie). Teren, sol, pămînt: a construi pe un fond stîncos. Cîmpu, suprafața (hîrtie, pînză) pe care facĭ un desemn: o floare albă pe un fond negru. Fig. Esențialu, materia, partea principală a unuĭ lucru (în opoz. cu formă): forma proastă în artă nimicește fondu. Pl. Moșiĭ: fondurĭ rurale. Banĭ: fondurile secrete ale ministeruluĭ de interne. Fondurĭ publice, rente de stat. Om de fond, om serios, cu bază (banĭ, activitate orĭ știință). A avea fond, a avea bază, a poseda ceva. Critică fără fond, critică slabă. Articul de fond la un ziar, articulu principal, de ordinar primu.