FRIGE (frig) I. vb. tr. 1 🍽 A găti carnea expunînd-o acțiunii focului pe frigare, pe un grătar sau de-a dreptul pe jar: ~ carnea; ~ un puiu ¶ 2 Băn. A fierbe rachiul ¶ 3 A produce o arsură pe o parte a corpului: mi-am fript mîna ¶ 4 Despre acțiuni sau sensații analoage produse de căldura soarelui sau chiar de un vînt rece, de ger, etc.: bătea un vînt subțire, de-ți frigea obrazul CRG. ¶ 5 A pricinui o usturime mare, a arde (vorb. de o substanță introdusă în corp, de o băutură, etc.): mi-am fript gura cu ardeiu ¶ 6 Fig. ~ în bătaie, a da o bătaie sdravănă ¶ 7 Fig. familiar A păcăli, a înșela, a pîrli, a arde. II. vb. refl. 1 A se arde, a-și produce o arsură ¶ 2 A simți o usturime mare (în gură, în gîtlej, etc.) ¶ 3 Fig. familiar A se păcăli, a se înșela, a se pîrli, a se arde [lat. frīgĕre].