frângere sf [At: PSALT. SCH. 352 / Pl: ~ri / E: frânge] 1 Rupere (în două) a unui obiect prin lovire. îndoire sau apăsare puternică. 2 (Pex) Sfărâmare. 3 (Fig) Cădere. 4-5 (Med) Fracturare a unui os sau a unui membru al corpului. 6 (Obiectul acțiunii e inima, sunetul) întristare puternică. 7 (Obiectul acțiunii e inima, sufletul) înduioșare până la lacrimi. 8 (Ccr) Sfărâmătură. 9 Întrerupere. 10 (Pop) Desfacere a unei logodne. 11 (Înv) încălcare a unui ordin, a unei hotărâri etc. 12 Aplecare a corpului (din mijloc). 13 Lovire de mal, de stânci etc. a unei mase de apă, a valurilor. 14 (Poetic) Răsfrângere. 15 (Mil; înv) Înfrângere. 16 (Fig) Anihilare.