frângere, frângeri s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire sau apăsare puternică; frântură. ◊ Frângerea pâinii = termen folosit în Noul Testament pentru masa frățească sau de obște, așa-numita agapă, care urma după ce se lua sfânta împărtășanie; euharistie, împărtășire; p. ext. liturghie. – Din frânge.