FRĂMÎNTA (-înt) I. vb. tr. 1 A îndesa cu mîinile amestecul de făină și apă spre a-l transforma în aluat: femeia ce nu voește să frămînte, toată ziua cerne ZNN. ¶ 2 pr. ext. A îndesa cu mîinile sau a călca cu picioarele lutul spre a-l face mai legat: îl puse să frămînte imală și-și lipi casa SLV. ¶ 3 Fig. A călca, a sdrobi: trîntește baba în mijlocul casei și o frămîntă cu picioarele CRG. ¶ 4 A chinui, a produce colici, vorb. de o boală de stomac, etc.: a dat holera peste mine și m’a frămîntat și m’a sgîrcit cîrcel CRG.; Fig.: ~ mintea, creierii, etc.; astfel de dorințe îi frămîntă mereu mințile ODOB.; după ce-și mai frămîntă creierii o toană ISP.; zadarnic luptă să gonească gîndurile care-l frămîntă CAR.. II. vb. refl. 1 A se sbuciuma, a se agita, a se sbate: un suflet stingher care se sbate și se frămîntă BR. -VN.; ~ cu firea, cu gîndul, cu mintea, a-și bate, a-și sparge capul, a se chinui cu gîndul (spre a afla ceva, spre a ieși dintr’o încurcătură, etc. ¶ 2 A se chinui, a se munci, a se svîrcoli (de durere): frămîntîndu-se ca să scape din laț ISP.; ziua la soare, el se frămînta în durere ODOB. ¶ 3 A se desbate, a se agita (o chestiune): multă vreme s’au frămîntat acest lucru în sfat M. -COST. [lat. *fragmentare].