FUGAR adj. și sm. 1 Cel ce caută prin fugă scăparea (din țara lui, de la oaste, de sub stăpînirea cuiva, etc.): altul încearcă să găsească o scuză pentru ~ CAR.; a umbla ~, a rătăci, fugind de undeva: odată a umblat o săptămînă ~ de la școală VLAH. ¶ 2 Cal: Dă frîu, cuprinde gîtul ~ului spumat COȘB. ¶ 3 Trecător, care trece repede, fugitiv: clipe ~e; o impresie ~ă de urît îi răsări în suflet D. -ZAMF..