fundament sn [At: CANTEMIR, HR. 263 / V: (înv) ~dământ (Pl: ~dământuri) / Pl: ~e / E: fr fondement, lat fondamentum] 1 Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc. Si: bază (1), fundație (1), temelie. 2 Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3 Planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 4 (Fig) Element care servește de sprijin, pe care se bazează ceva Si: bază (4), temei, temelie. 5 (Liv) Cauză. 6 (Liv) Motiv bine întemeiat. 7 (Flz) Ansamblu de postulate ale unui sistem.