furișa [At: BIBLIE (1688), 230/2 / Pzi: ~șez, rar furiș / E: furiș] 1-2 vtr A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș. Si: (îvp) a se fura (22). 3-4 Vtr A pătrunde sau a face să pătrundă undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. 5 vr (Îe) A se ~de (de cineva sau undeva) A pleca (de lângă cineva sau undeva) pe furiș, tiptil.