FURTUNOS, -OASĂ, furtunoși, -oase, adj. 1. Bîntuit de furtună. Mare furtunoasă. ▭ Venerata fecioară... care, prin codri umbroși și pe piscuri furtunoase, străpunge cerbii. ODOBESCU, S. III 53. ◊ Fig. Ochii ei cei mari, albaștri, de blîndețe dulci și moi, Ce adînc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! EMINESCU, O. I 52. 2. Fig. Agitat, zbuciumat. Toți simțeau că va fi o ședință furtunoasă. BART, E. 284. În sfîrșit, după multe dezbateri furtunoase urmate în «Divanul Ad-hoc», s-a încuviințat «Unirea». CREANGĂ, A. 157. Chiar în acele vremi furtunoase și nenorocite, romanii Daciei nu uitară că au o misie în omenire. BĂLCESCU, O. II 12. 3. Fig. (Despre ființe și acțiunile lor) Năvalnic, impetuos; violent, îndrăzneț. Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid. EMINESCU, O. I 144. Furtunosul zbor al graurilor. ODOBESCU, S. III 30. ◊ (Adverbial) Iese furtunos prin dreapta. SEBASTIAN, T. 287. Aplauzele au izbucnit furtunos. SAHIA, N. 69. Sîngele aleargă furtunos în arterele noastre și inima, acest minutar al vieții, bate iute și violent pînă la punctul de a ne zdrobi piepturile. HOGAȘ, DR. II 171.