FĂCUT², -Ă, făcuți, -te, adj. 1. (Peiorativ, despre băuturi) Falsificat, dres. De vinul făcut te doare capul. 2. (În superstiții, în expr.) Lucru făcut sau boscoană făcută = farmec, vrajă. Parcă-i (un) lucru făcut = parcă-i făcătură, lucru vrăjit. Pare că era un lucru făcut: Acel cineva care lua merele își bătea joc și de împăratul și de toți paznicii lui. ISPIRESCU, L. 73. 3. (Familiar) Beat, afumat, cherchelit.