FĂRĂ I. prep. 1 Lipsit de, care n’are, unde nu se află: ~ bani; ~ lumină; ~ munți; ~ voie; adesea urmat de de: ~ de știrea mea; ~ (de) veste, pe neașteptate; ~ vreme, la vreme nepotrivită; înainte de vreme: îi îmbătrînesc ~ de vreme VLAH.; Mold. ~ siue, deodată, dintr’odată: Cade ~ sine în groapa cu jaratic CRG. ¶ 2 Se construește cu subjonctivul sau cu infinitivul, și în cazul acesta din urmă paote fi însoțit de de: ~ să-și mai bată capul; ~ ca vre-unul din noi să-l oprească; ~ a pierde vremea; ~ de a mai zice o vorbă ¶ 3 ~ doar și poate 👉 DOAR ¶ 4 Trans. Numai: Italia-i țară bună, Fără mie-mi pare rea IK. -BRS. ¶ 5 † Afară de: cu 15 mii de Turci ~ alți lefecii ce-i adunase GR. -UR.. II. conj. Trans. Ci [lat. foras].